Publicat: Luni, 16 Martie 2015
Ziua Mondiala a Teatrului – 27 martie 2015
Pe adevaratii maestri ai teatrului ii gasim, mai degraba, departe de scena. De obicei, ei sunt cei care inteleg ca teatrul nu e o masina de reprodus clisee si conventii. Sunt cei care-i cauta sursa vie pe care nu o regasesti tot timpul in salile de teatru unde multimi de oameni se-nghesuie in fiecare zi, preocupati sa copieze o lume sau alta. Copiem, in loc sa ne cream propriile lumi care sa incite la dezbateri, care au la baza emotiile ascunse in interiorul nostru. In fapt, tocmai Teatrul este cel care reuseste sa dezvaluie aceste lumi.
De multe ori ma intorc la proza ca sa inteleg mai bine cum e teatrul. Zi de zi, ma surprind gandindu-ma la scriitorii care, acum aproape o suta de ani au descris in mod profetic, dar fara exagerare, decaderea zeilor europeni, apusul ce a cufundat civilizatia noastra intr-o bezna in care nici astazi nu s-a facut lumina. Ma gandesc la Franz Kafka, la Thomas Mann si la Marcel Proust. Acestor profeti le-as adauga astazi numele lui John Maxwell Coetzee.
Sentimentul lor comun al sfarsitului inevitabil al lumii - nu al planetei, ci al unui model al relatiilor interumane - si al ordinii sociale si rasturnarilor acesteia, ne insoteste astazi, marcandu-ne profund.
Pe noi, cei care traim dupa sfarsitul lumii. Noi, care traim in fata unor crime si conflicte ce izbucnesc in fiecare zi, in mereu alte locuri, mai rapid chiar decat reusesc sa fie relatate de mijloacele de comunicare. De altfel, aceste "incendii" devin repede plictisitoare si dispar fara urma din relatarile de presa. Iar noi ne simtim neputinciosi, ingroziti si incoltiti. Nu mai suntem capabili sa inaltam turnuri, iar zidurile pe care le construim cu incapatanare nu ne apara de nimic; dimpotriva, ele insele au nevoie de protectie si grija, lucru care ne consuma o buna parte din energia noastra vitala. Si nu mai avem forta de a incerca sa vedem ceea ce se afla in spatele portilor, dincolo de zid. Tocmai din acest motiv teatrul ar trebui sa existe si, de acolo, din spatele portilor, sa-si caute forta. Pentru a patrunde cu privirea acolo unde ne este interzis.
„Legenda insa incearca sa explice inexplicabilul. De vreme ce pleaca de la un adevar, trebuie sa sfarseasca din nou in inexplicabil” – in aceste cuvinte descrie Kafka transformarea legendei lui Prometeu. Eu asociez profund aceste cuvinte modului in care ar trebui sa fie teatrul. Si un asemenea teatru, care sa-si aiba inceputul in profunzimea adevarului iar sfarsitul in inexplicabil, le doresc tuturor slujitorilor acestuia, atat celor de pe scena, cat si celor din public. Le-o doresc din tot sufletul!
Krzysztof Warlikowski - director artistic al NowyTeatre (Teatrul Nou) din Varsovia
Cu prilejul Zilei Mondiale a Teatrului, va invitam sa urmariti joi, 19 martie, de la ora 18.30, in sala Teatrului Toma Caragiu, spectacolul Omul care a vazut moartea, de Victor Eftimiu, versiune scenica Andreea Vulpe, in regia lui Cristi Juncu.
Spectacolul urmeaza sa fie jucat in cadrul Campaniei Nationale "Artistii pentru Artisti". Sumele stranse din vanzarea de bilete vor fi donate in Fondul de Solidaritate Teatrala, fond special deschis la UNITER pentru a oferi sprijin financiar artistilor varstnici cu probleme de sanatate.
Alatura-te Campaniei, cumpara bilete, bucura-te de teatru si fa o fapta buna! Fiecare bilet cumparat inseamna nu doar un semn de reverenta pentru munca actorilor, ci si un imens ajutor.