Trei surori
de A.P.Cehov
traducerea: Moni Ghelerter
regia: Alexandru Dabija
scenografia: Stefan Caragiu
Tudor Smoleanu (Andrei), Nadiana Salagean (Natalia), Oxana Moravec (Olga), Elena Popa (Masa), Ada Simionica (Irina), Adrian Ancuta (Kulighin), Ioan Coman (Versinin), Mihai Calota (Tuzenbah), Karl Baker(Solionii), Niculae Urs (Cebutikin), Constantin Cojocaru (Ferapont), Lucia Stefanescu (Anfisa), Aurel Anastasiu (la vioara)
2h 30 min (cu pauza)
Formula - studio – puteti sa o numiti astfel – este de fapt un spatiu obligatoriu. Daca vrei sa interpretezi o partitura cat mai exacta este un act important – in sensul ca ai de-a face cu lucruri formidabile pe care ti le lasa autorul – niste fleacuri – respectiv, unde te asezi, in ce fel, cat dureaza.
Este un spatiu de trecere – o idee regizorala, daca vreti. Consider ca spatiul expresiv pentru piesa „Trei surori” este acest culoar, acest interval, acest provizorat care dureaza enorm.
Chiar daca ma contrazic – este vorba si de ideea ca oamenii sa stea aproape de actori. Cehov te trimite sa vezi indeaproape chinul omului. Altfel pierzi nuantele… Orice spatiu investit de actor cu putere teatrala include si spectatorul – fie ca este vorba despre o poiana in miezul zilei, un trotuar sau un bar. Teatrul apartine spatiului.
Alexandru Dabija –regizor
Este un spatiu de trecere – o idee regizorala, daca vreti. Consider ca spatiul expresiv pentru piesa „Trei surori” este acest culoar, acest interval, acest provizorat care dureaza enorm.
Chiar daca ma contrazic – este vorba si de ideea ca oamenii sa stea aproape de actori. Cehov te trimite sa vezi indeaproape chinul omului. Altfel pierzi nuantele… Orice spatiu investit de actor cu putere teatrala include si spectatorul – fie ca este vorba despre o poiana in miezul zilei, un trotuar sau un bar. Teatrul apartine spatiului.
Alexandru Dabija –regizor