MOBILA SI DURERE

Bucuresti. 1974. Comunism si omul se straduieste sa devina nou. Doua cooperative rivale – “Avantul mobilei” si “Progresul mobilei”, in cursa pentru indeplinirea Planului Cincinal. Doi directori – unul tanar si in plina ascensiune, altul batran, bolnav si obosit, se urasc shakespearian. Doi subalterni, unul umil si macinat de visul de a ajunge sef, celalalt versatil, blazat si sofisticat. Doua neveste – vag la fel, dezamagite in dragoste, au ajuns sotii de sef si isi petrec timpul acumuland blanuri, excursii in strainatate, tablouri si caini scumpi. In timpul liber, comploteaza pentru distrugerea rivalei.
Se amesteca bine, si se rade. Si se rade... Pana cand devine clar ca 1974 nu e chiar atat de departe. Si ca nici “cooperativa” si “corporatie” nu suna atat de diferit. Si nu se mai rade. Nu se mai rade... Se fluiera. A paguba. Cat se poate de romanesc...